Continuând să ardă veşnic până la a deveni praf, ca mai apoi să renască din propriia-i cenuşă, Phoenix inspiră oamenii să aprindă flacăra speranţei din inimile lor şi să continue cu un nou... început.
Astfel s-au prăbuşit imperiile.
Ruinele lor, martori ai trecutului grandios, peste care a crescut peste măsură iarba frangedă şi proaspătă.
Secole au trecut.
Bestiile sălbatice se întorc.
Pământul va deveni fertil încă o dată.
Oamenii... ei vor continua să...
Să adoreze doar esenţa pur instinctuală şi materială a mareţei Phoenix !
Oamenii - jucatori in teatrul Universului - sunt atât de naivi, atât de creduli, atât de limitaţi - toate astea privite sub semnul tâmpului, al prostului, al ignorantului, al perisabilului într-o altă ordine de idei.
Phoenix, cea care renaşte din propia cenuşă, esenţa nemuririi de orice fel, este doar una !
În schimb, penibilii şi jalnicii, şi idioţii, parveniţii ori cretinii, le este în afara controlui o asemenea esenţă!!! Ei sunt doar acel Phoenix de tip - materialism!
Vedea-veţi cum flăcările Phoenixului vor înăbuşii şi arde până la uitare Monstrul - Umanitatea!
Phoenix, fiară a dorinţei şi a plăcerii, totodată a perfecţiunii şi a înţelepciunii, te am în esenţă mai mult decăt oricine !
