Conacul
M-am reîntors încă odată spre a investiga mai amănunţit acest loc misterios, Conacul Ravenhearst. În cursul ultimei mele vizite, am îmbinat laolaltă ceea ce am crezut ca fiind misterul secolului, misterul Ravenhearst.
Am eliberat nu numai sufletul celei ce poartă numele de Ravenhearst, dar , de asemenea, şi spiritul asasinul, Charles!
După departul de la Ravenhearst, spritul răzbunător al lui Charles m-a urmărit făcând o rafală de superinţă asupra cetăţenilor inocenţi prezenţi la Carnavalul Sorţii. Abia-abia am scăpat şi acum mă găsesc aici încă o dată căutând răspunsuri la ceea ce s-a întâmplat dupa decesul Emmei. Trebui să lucrez rapid şi să îmi ţin martorii în juru-mi, căci mă tem de puţinul timp şi de faptul că fantoma Lui ar putea descoperii că m-am întors la Ravenhearst!
Placă Ciudată
O placă ruginită în-afara porţilor conacului denotă începutul benign al acestei iubiri ciudate. Cândva un loc frumos, această moşie a fost creată de Charles pentru aş arăta dragostea faţă de Emma. A fost dragostea lui neîmpărtăşită sursa nebuniei sale?
Am luat în calcul ciudatele serii de numerele zgâriate-n metal. Cunoştinţele mele de Latină îmi limitează înţelegerea textului aflat dedesubt, dar cred că este ceva legat de viaţa de după moarte...
Mundus vult decipi, ergo decipiatur!
Emma
În sfârşit am luat primul contact cu supranaturalul !
După ce am descuiat porţile conacului, am fost vizitat de spiritul fantomatic al Emmei Ravenhearst. Mi-a mulţumit pentru eliberarea ei, atenţionându-mă de un mare pericol, menţionând ceva despre eliberarea spiritelor încătuşate înăuntrul conacului!
A relatat destul de puţine detalii, însă a menţionat de un pasaj secret undeva înăuntru.
Cu siguranţă trebuie să fie mult mai mult la Conacul Ravenhearst, decât ceea ce prima mea investigaţie a revelat...
Cu bună ştiinţă, un afiş condamnator apare bătut în cuie la intrarea din faţă a conacului. Conacul este complet sigilat cu lemne, deci prima mea temă este să gasesc o modalitatea de-a intra înăuntru. Şi în timp ce verific diversele colţişoruri, trebuie să fiu al naibii de atent după indicii.
Este oare imaginaţia mea, sau aud voci? Probabil toate în mintea mea.
Dărăpănat întru totul...
Casa apare complet dărăpănată si complet vacantă. Podelele verandei invadate de carii necesită o mare atenţie de frica ca nu cumva să cad şi să îmi rup gâtul. Uşile şi geamurile sunt toate bătute-n cuie iar acoperişul neglijat oferă puţină protecţie împotriva furtunii.
Am ochit ceva micuţ şi strălucitor sub podea...
Trebuie să-mi amintesc să-mi ţin ochii lipiţi după indicii care ar putea fi oriunde.
Cine a aprins focul?
Nu am avut de ales ci să folosesc o cărămidă veche pentru a putea intra în casă, pe geam... Tocmai când credeam că nimeni nu ar observa un geam spart, vin în a vedea un foc recent aprins în sufragerie! Cu siguranţă că nu sunt singur în acest loc, implicat ori nu în această ,,petrecere,, .
Cineva a blocat uşa a ceea ce, daca bine îmi aminstesc, se numeşte bucătărie.
Cineva afară?
După ce cu chiu cu vai am deblocat uşa ce ducea la bucătărie, nările-mi au fost asaltate de duhoarea proviziilor uitate de vreme, lăsate în voia mucegaiului. Este în van verificarea mâncării de aici, asta e sigur! În mijlocul prafului şi molozului se află o sobă veche care a fost al naibii de lănţuită. Poate ca şi o asigurare împotriva preparării vreunei gustării încântătoare şi putrede?!
În timp ce scriu această intrare, aş fi putut jura că am auzit paşii venind de undeva de afară!
Figură ciudată
Vin în a descoperi o figură cât se poate de neobişnuită gravată pe o porţiune al unui dulap complet distrus şi putrezit din bucătărie. Ascuns în spatele unei vechi reţete de bucătărie, este ceea ce pare a fi un fel de Om-pasăre frapând o poziţie cât se poate de incomodă.
Graffitti supranatural?
Mirosul de mâncare stricată care vine din bucătărie este aproape irespirabil. Cu dificultate îmi ţin respiraţia, iar pe lângă aceasta să mai şi inspectez de-amănuntul multitudinea de dulapuri, toate acestea fără ca măcar să am sentimentul unui vomit. Oribil!
Vechi cimitir
Vin în a descoperi un cimitir vechi şi înspăimântător în imediata apropiere a conacului, cu alte cuvinte în spatele conacului, căutând cu vehemenţă indicii. De notat aici este referinţa unei inscripţii ciudate pe una din vechile pietre de mormănt care iasă din pământ, lângă stânci.
Ceva mi-a atras atenţia în unul dintre multele tufărişuri, dar cu dificultate pot să investighez mai de-aproape.
Ah ! Am descoperit de asemenea o casuţă de dimensiuni nu prea mari care apare în cadrul moşiei Ravenhearst. Abrupt, scări stâncoase care duc spre căsuţa, şi nicio ideea de cum aş putea ajunge în măruntaiele ce le oferă marea de lângă...
Poate fi???
Inima-mi bate cu putere! Abia-abia îmi pot ţine degetele fixe pe stilou, lasând neactualizat acest caz de la întâlnirea cu acel spectru. După coborârea mea printr-un pasaj secret intr-o cameră ascunsă, am fost întâmpinat de o femeie îmbracată în zdrenţe, prezentându-se ca fiind Rose Sommerset! Să fie aceasta piesa lipsă, matroana din Jurnalul Emmei?
A stăruit pe lângă mine spre a deschide uşile şi spre a o localiza pe ea şi pe fetele sale.
Simt o teamă imensă la ceea ce aş putea descoperi dacă fac acest lucru!
Antecameră
Dintr-o antecameră înfiorătoare am trecut în ceea ce poate fi descris doar ca un spaţiu, mic şi subteran, mai exact spus, un spaţiu ascuns, căci placa din faţa mea denotă acest lucru. Acest loc apare ca un fel de...închisoare.
To be continued...
