Să nu poţi avea ceea ce iubeşti

După lungi zile de ploaie, primăvara blândă şi insorită se arată din nou. Tânărul A. hoinărea de colo colo şi povestea cu al său Ego. Intr-un final se simţise destul de inalt şi totusi parcă era asaltat din toate colţurile cu diferite probleme - daca am putea sa le numim aşa, fie ce o fi - alergând când jos când sus, pe scările constiinţei, fiecare în funcţie de gravitatea lor. Este cât se poate de nefiresc şi neomenesc; apoi mai-mai sa nu îşi mai găsească locul. Apoape în fiecare zi intra în poieniţă şi se intrebă: ,,Nu e aici?! Fireşte că nu-i aici!''. Atunci se simţea mai putin inalt şi toate sentimentele, le tragea după el cu o greutate nesăbuită. Straşnic! Poate că, în adâncul lui, simţea ca nu mai are multă vreme pentru a se bucura din plin de ...
Idea că într-o bună zi, cat de curând, enorm de curând, i se va smulge din suflet toată această lume care, cladită din iluzii şi sentimente vagi - necunoscute chiar şi lui - inainte ca el să-şi fi constumat intreaga energie, vitalitatea, i se parea o nedreptate din partea naturii, a lumii, şi a lui, nedreptate care îi intuneca orizontul intrutotul. Pe măsură ce timpul trecea din ce în ce, aversiunea lui pentru artificialitate crescuse; principiile sale de viaţă, tradiţionalismul său contrar vieţii, dar in acord cu extrema schimbării, dispăruse. Insă nu pentru totdeauna, căci este doar o stare trecatoare prin care sufletul său, se pare, trecea tot mai des. In momentul de faţă preţuia doar două lucruri: frumuseţea si caracterul. Dar, cea mai importantă era, totuşi, frumuseţea. Se interesa de fel de fel de lucruri, ba chiar şi azi, în momentele sale de colaps, şi-a adus aminte de mitul tânărului Narcis. Fără a face vreo legatură tâmpă cu termenul de narcisist , pe care lumea îl stie, că un tânăr se indragostise de propriu chip - patetică o astfel de interpretare - trecu la adevărata interpretare a mitului: incapacitatea de a comunica cu lumea din jur, refuzul categoric în faţa oricărui lucru venit din exterior, actele de orice natură - de la ură la prietenie, de la dragoste la moarte, experienta de tip metafizică, în general.
Sentimentul intens pe care tânărul A. îl simtea, aşa după cum pleacă frumuseţea şi iubirea din viaţă, acelaşi dor profund îi răsuna si vibra în suflet, aşa plutea şi frumuseţea răutăcioasă a lumii. Si deodată, în mintea tanărului A. se trezi o amintire: ,, Dorinţa omului de-a cunoaşte, de-a vedea, de-a se cunoaşte, de-a se vedea.''

Oglindesc ochii tăi natura?

În primele zile de primăvară din ultimul deceniu din veacul al nouasprezecelea, în cea din urmă zi a lunii aprilie, pe la opt seara, tânărul A. cugeta la existenţă, în fundul grădinii aflată undeva la vreo câtiva metri peste nivelul casei, pe o bancă. Astepta să-l adoarmă simfoniile păsărilor, aflate nu departe, în poieniţa care se lauda cu pomii săi deja daţi în floare. Mâna lui subţire, albă, cu vinele pulsând încontinuu viaţă, ţinea o scrisoare deja citită - expresia feţei care nu era deloc în concurenţă cu albastrul ochilor ce oglindeau de sus scrisoarea, erau vineţi înspre roşu subtil.
Avea o ţinută - şedea picior peste picior - care dovedea un fel de eleganţă firească pentru un tânăr aflat în plină maturitate. Lângă el un câine ce avea exact ochii stăpânului - albastrul senin al zilelor de primăvară - şedea leneş voie mare la picioarele stăpânului său.
Zgomotul produs de păsările aflate în imediate apropiere, împreună cu trezirea câinelui - care se pare că era de-o vitalitate impresionantă, se putea observa că impune prin aspect drept, capul sus şi urechile ciulite înspre trepţii ce urcau în poină - , au făcut, volens-nolens, act de trezire şi buimăceală în mintea tânărului A. care, adormise buştean. Ah, era doar o cotofană ce scormonea de zor prin pământul ud de ploaia amiezii.
Îşi muşca buzele. Nu-şi putea controla sentimentele, deşi le simţea ori de câte or îşi îndrepta ochii luminoşi, calzi şi copilăroşi - dar totodată atât de fermecători - pe foaia albă, cu miros proaspăt de scris. După plecarea lor, a tânarului A. şi a fratelui său S. , vechea casă a fost cuprinsă de o pace cu totul deosebită; senină dar pustie, căci ducea dorul vechilor ei proprietari.Pentru tânărul A. acea casă a însemnat momentele petrecute în interiorul şi exteriorul ei, momentele copilăriei, şi începutul adolescenţei fireşti ce loveşte orice suflet - cât ar fi vrut el să rămână suflet pierdut de copil, numai el ştie. Noua locuinţă însă, era în ultima vreme pentru el o adevărată mângâiere şi bucurie; frumoasă grădină! Iubea natura - de mic copil şi-a dorit să locuiască la marginea oraşului, undeva departe, lăngă pădurea ce cuprindea kilometri de teren. Şi mai iubea animalele - deseori zicea că are să-şi facă o grădină Zoologică pe propria proprietate de teren ce şi-o va cumpăra chiar el! Femeile însă, chiar şi cele mai bune, îi călca uneori puţin pe nervi: fireşte , fac excepţie acelea pe care le admira.
În depărtare, în amurg cânta cucul; ciocârlia printre nori, şi ce de brânduşe şi margarete sălbatice crescuseră după ce, în zori, cu cateva săptămâni în urmă, ţăranii au dat ultima coasă!De la o vreme încoace când privea natura, simţea o durere în suflet. Fusese totdeauna sensibil la ceea ce oamenii de azi numesc pur şi simplu ,,natură'' ;acum îl încerca un sentiment aproape dureros şi religios - deloc! - , cu toate că nu-şi pierduse obiceiul de a numi un apus de soare ,, apus de soare'', un peisaj ,,peisaj'', orişicât de profund l-ar fi emoţionat.

Oceane arzând sub crepuscul

Stele arzătoare deasupra esenţelor celeste adoră Lumen-ul, iar în purpurul orizontului, cerul îngheaţă în faţa profeţiilor sângerânde.

Lumi, una după cealaltă, regat după regat, toate încremenesc când îmbrăţişez întunecata noapte; oceanele ard pe ale lor valuri jertfe, precum anticii în vechime, iar luna, condamnată la rug, preferă să se arunce în mare, dispărând sub orizont.

Îţi ademenesc visele în spatele ochilor mei închişi...

Eterul murmură un ultim tragic surâs, când şoptesc, vânturi fluierânde împrospătează ale lor cicatrici... şi eroi se roagă la inimile lor fără speranţă...
în spatele ochilor mei închişi.

Îşi apleacă faţa către mama natură - aripile lor tremurânde atingând subtil voalul întunecatei lumi, şi iau cu ei gândurile, lacrimile, iar visurile sunt ascunse în spatele ochilor mei închişi.

Totul se transformă, se prea vrea a fi un adevăr născut din timpuri primordiale, - nimic nu rămâne fix - panta rhei... panta rhei.

Non omnis moriar!

Apasă sufletule peste existenţa mea firavă mănunchi de cactus!

Condamn ziua de ieri, ei bine - nu mă intreba de ce, n-am să detaliez -, şi mai condamn ziua de azi, motivele, cred, fiind tot aceleaşi... cred!?
Am ajuns la concluzia să cred că, ori eu ori cei din jur, sunt doar nişte ciudaţi, nişte păpuşi fără sfori, nişte bile rostogol pe o pantă, fără o traiectorie bine stabilită încă de la inceput... să cred că...Păi să cred că totul este la întâmplare, că totul este sub semnul iluziei condamnat umane, şi cum că, totul este nimic, sau că nimicul este, la rândul lui nimic, ori că iluzia nici măcar nu este iluzie prin natura definiţie?

Non omnis moriar, Nu voi muri cu totul,

Se vrea a fi o sintagmă după care îmi ghidez propria existenţă! Iar acum, doresc asta cu o putere ieşită din absolutul firesc!
Mărturisesc că sunt o persoană legată strâns de comunicare, cu rădăcini taiate din plictis; într-o altă ordine de idei, sociabil - mai mult decât sociabil! Însă, din subconştient, pot să constat că prefer, mai degrabă, singuratatea- tind să cred că suntem fiinţe complete, fără vreo jumătate aflată ştiu eu pe unde prin lume! Absolut împotriva acestui lucru!
Nebun încă nu mă consider... din cupa nebuniei încă nu am gustat şi, sper să mă scald o dată în amarul-acrişor, să mă cufud în braţele reci ale nemuririi!
Trecând, însă peste acestea din urmă, condamn pe toţi cei care, de sub semnul tâmpului n-au să iase niciodat'.

Gândurile'mi dansează pe o simfonie nu prea ştiută de mine, totuşi pare cunoscută şi...ah!

În spatele ochilor mei închişi ...

Jurnalul Emmei - continuare

Conacul

M-am reîntors încă odată spre a investiga mai amănunţit acest loc misterios, Conacul Ravenhearst. În cursul ultimei mele vizite, am îmbinat laolaltă ceea ce am crezut ca fiind misterul secolului, misterul Ravenhearst.
Am eliberat nu numai sufletul celei ce poartă numele de Ravenhearst, dar , de asemenea, şi spiritul asasinul, Charles!
După departul de la Ravenhearst, spritul răzbunător al lui Charles m-a urmărit făcând o rafală de superinţă asupra cetăţenilor inocenţi prezenţi la Carnavalul Sorţii. Abia-abia am scăpat şi acum mă găsesc aici încă o dată căutând răspunsuri la ceea ce s-a întâmplat dupa decesul Emmei. Trebui să lucrez rapid şi să îmi ţin martorii în juru-mi, căci mă tem de puţinul timp şi de faptul că fantoma Lui ar putea descoperii că m-am întors la Ravenhearst!

Placă Ciudată

O placă ruginită în-afara porţilor conacului denotă începutul benign al acestei iubiri ciudate. Cândva un loc frumos, această moşie a fost creată de Charles pentru aş arăta dragostea faţă de Emma. A fost dragostea lui neîmpărtăşită sursa nebuniei sale?
Am luat în calcul ciudatele serii de numerele zgâriate-n metal. Cunoştinţele mele de Latină îmi limitează înţelegerea textului aflat dedesubt, dar cred că este ceva legat de viaţa de după moarte...

Mundus vult decipi, ergo decipiatur!

Emma

În sfârşit am luat primul contact cu supranaturalul !
După ce am descuiat porţile conacului, am fost vizitat de spiritul fantomatic al Emmei Ravenhearst. Mi-a mulţumit pentru eliberarea ei, atenţionându-mă de un mare pericol, menţionând ceva despre eliberarea spiritelor încătuşate înăuntrul conacului!
A relatat destul de puţine detalii, însă a menţionat de un pasaj secret undeva înăuntru.
Cu siguranţă trebuie să fie mult mai mult la Conacul Ravenhearst, decât ceea ce prima mea investigaţie a revelat...
Cu bună ştiinţă, un afiş condamnator apare bătut în cuie la intrarea din faţă a conacului. Conacul este complet sigilat cu lemne, deci prima mea temă este să gasesc o modalitatea de-a intra înăuntru. Şi în timp ce verific diversele colţişoruri, trebuie să fiu al naibii de atent după indicii.
Este oare imaginaţia mea, sau aud voci? Probabil toate în mintea mea.

Dărăpănat întru totul...

Casa apare complet dărăpănată si complet vacantă. Podelele verandei invadate de carii necesită o mare atenţie de frica ca nu cumva să cad şi să îmi rup gâtul. Uşile şi geamurile sunt toate bătute-n cuie iar acoperişul neglijat oferă puţină protecţie împotriva furtunii.
Am ochit ceva micuţ şi strălucitor sub podea...
Trebuie să-mi amintesc să-mi ţin ochii lipiţi după indicii care ar putea fi oriunde.

Cine a aprins focul?

Nu am avut de ales ci să folosesc o cărămidă veche pentru a putea intra în casă, pe geam... Tocmai când credeam că nimeni nu ar observa un geam spart, vin în a vedea un foc recent aprins în sufragerie! Cu siguranţă că nu sunt singur în acest loc, implicat ori nu în această ,,petrecere,, .
Cineva a blocat uşa a ceea ce, daca bine îmi aminstesc, se numeşte bucătărie.

Cineva afară?

După ce cu chiu cu vai am deblocat uşa ce ducea la bucătărie, nările-mi au fost asaltate de duhoarea proviziilor uitate de vreme, lăsate în voia mucegaiului. Este în van verificarea mâncării de aici, asta e sigur! În mijlocul prafului şi molozului se află o sobă veche care a fost al naibii de lănţuită. Poate ca şi o asigurare împotriva preparării vreunei gustării încântătoare şi putrede?!
În timp ce scriu această intrare, aş fi putut jura că am auzit paşii venind de undeva de afară!

Figură ciudată

Vin în a descoperi o figură cât se poate de neobişnuită gravată pe o porţiune al unui dulap complet distrus şi putrezit din bucătărie. Ascuns în spatele unei vechi reţete de bucătărie, este ceea ce pare a fi un fel de Om-pasăre frapând o poziţie cât se poate de incomodă.
Graffitti supranatural?
Mirosul de mâncare stricată care vine din bucătărie este aproape irespirabil. Cu dificultate îmi ţin respiraţia, iar pe lângă aceasta să mai şi inspectez de-amănuntul multitudinea de dulapuri, toate acestea fără ca măcar să am sentimentul unui vomit. Oribil!

Vechi cimitir

Vin în a descoperi un cimitir vechi şi înspăimântător în imediata apropiere a conacului, cu alte cuvinte în spatele conacului, căutând cu vehemenţă indicii. De notat aici este referinţa unei inscripţii ciudate pe una din vechile pietre de mormănt care iasă din pământ, lângă stânci.
Ceva mi-a atras atenţia în unul dintre multele tufărişuri, dar cu dificultate pot să investighez mai de-aproape.
Ah ! Am descoperit de asemenea o casuţă de dimensiuni nu prea mari care apare în cadrul moşiei Ravenhearst. Abrupt, scări stâncoase care duc spre căsuţa, şi nicio ideea de cum aş putea ajunge în măruntaiele ce le oferă marea de lângă...

Poate fi???

Inima-mi bate cu putere! Abia-abia îmi pot ţine degetele fixe pe stilou, lasând neactualizat acest caz de la întâlnirea cu acel spectru. După coborârea mea printr-un pasaj secret intr-o cameră ascunsă, am fost întâmpinat de o femeie îmbracată în zdrenţe, prezentându-se ca fiind Rose Sommerset! Să fie aceasta piesa lipsă, matroana din Jurnalul Emmei?
A stăruit pe lângă mine spre a deschide uşile şi spre a o localiza pe ea şi pe fetele sale.
Simt o teamă imensă la ceea ce aş putea descoperi dacă fac acest lucru!

Antecameră

Dintr-o antecameră înfiorătoare am trecut în ceea ce poate fi descris doar ca un spaţiu, mic şi subteran, mai exact spus, un spaţiu ascuns, căci placa din faţa mea denotă acest lucru. Acest loc apare ca un fel de...închisoare.
To be continued...

De la Amoruri, la perversităţi...

Trecând peste ceasurile chinuitoare prin care am trecut - vă mărturisesc că am trăit chinurile naşterii - chinuri care mi-au cuprins întreg sufletul fără a mai aduce în calculaţiune mintea-mi care, a fost fără doar şi poate complet răvăşită! Exact! Cam aşa m-am fost simţit mai bine de 3 ore din viaţa asta de chokilit( cum zicea o dată un mare filosof).
Mărturisesc ca înainte de-a întelege ce vă voi prezenta, să faceţi o uitare ,,Vezi: Sentimente adolescentine'', spre o mai bună întelegere a ,,chestiei,, pe care urmează să o prezint.
,,De la amoruri, la perversităţi... pare destul de senzationalo-fantastic pentru cei ce înteleg acest lucru, un topic al cărui orizonturi sunt cât se poate de largi.
Acestea fiind spuse...

Ora 21: 47 pm ( Undeva pe mess )

- Îmi place noua poză.
- ... ( rânjeli)
- De ce nu eşti in the mood?
- Hmm, nu am fost acum cât de cât is... ( dacă voi înţelegeţi câtuşi de puţin această exprimare tâmpă, mă arunc de la etaj).
- Eu nu's... . Deşi ieri am avut la un moment dat impresia că is...
- Wăă, deci ieri eu am fost foarte way high! Azi... să nu îţi spun!
- Eu sunt labilă.
- Hmmm...
- ...de la un moment dat mă apucă!
- Nu ştiu, dar azi am fost ca niciodată! Hai că s-a schimbat şi starea ( xoxoxo). Aşa mess am, ca p***.

( ... )

- Have a luk on da blog, am scris ceva new...
- Acu'...
- Perfect!
- Interesant. Şi deci să înteleg că este o conversaţie cu S. ? În care lămuriţi faptul că nu sunteţi atraşi sexual unul faţă de celălalt ...?
- Not really!
- ... şi că de fapt, momentan, nici tu nici ea nu întrezăriţi nicio opţiune amoroasă viabilă.
- Acela a fost începutul!
- Şi cum că tu crezi că nu este bine să ai lovers şi aşa mai departe în grupul de prieteni...
- Of course, u smartass!!!
- ( doar bucurii).
- Mă refeream la faptul că, nu neapărat într-un grup, în general daca cunoşti bine o persoană de sex opus - nu ai cum sa fi atrasă sexual de ea.
- Tind să nu fiu de acord.
- De ce nu?
-Pentru că atracţia sexuală bazată pe instinct e, întradevăr, cum ai zis tu, dar mai există şi atracţie sexuală bazată pe sentimente superioare şi mai profunde, ca să le zicem aşa, care nu pot să apară decât după ce cunoşti foarte bine o personă.
- Ai dreptate, dar deja e o relaţie de tip supremă, dionisiacă!
- Mda, mai există şi d'alea... rarităţi, ca să mă exprim mai bine.
- Adică, persoana de sex opus este completarea ta, ceva-ul acela care lipseşte?!
- Nu cred în aşa ceva.
- ... nu o mai văd ca pe o relaţie ,,AMOROASĂ,, comună şi cunoscută de orişicine.
- ... nu cred în faptul de a avea o jumătate! Nu, evident că nu! Eu cred că suntem fiinţe întregi şi complete.
- Dară că suntem! În schimb, alţii... să fie cu ei şi cu instinctele lor!
- Deci o relaţie de tip supremă nu are nevoie de două persoane înjumătăţite.
- Aşa că... eu mă refeream scurt la relaţiunile normale, nu am ajuns încă la alea supreme , prea puţini ar fi cei care ar întelege! Dar o să scriu şi despre ele, şi cei ce au cap, să înţeleagă!
- Păi, numa relaţiunile supreme contează! Restu... doar greţoşenii şi suckăreli!

Ora 22:23 pm

( ... )

- So can you make for all of us a good 'n change that fucking status?
- Mnuma dacă se schimbă!
- Azi când ai ieşit de la şcoală, m-ai wait?
- Nu mai ştiu ce am făcut după ora 2.
- Hmm, a-i leşinat sau te-ai îmbătat?
- I was fucked up!
- I think ur kinda minţi !

În acelaşi timp...

- Did I see a lesbian in the horizont?
- LOL !
- Where, where... ? Where she is? My sleeping beauty...
- Near you...
- I can't see her!
- Mmm, yummy , near ur block !
- She's imprisoned in the tower...
- Oh, sucha hottie biotch !

Conversaţiile cu ,,The little princess,, - Nick name : Horny beatch, wet 'n ready to fuck !

- Joderrrr....
- Ahh.....
- I know, gosh ...! Acum iată, ies afară după prinţul meu!
- Actually, she's a hot female!
- Ma' Tony is a boy !
- Joderrr.... mă gândeam că de your princess zici! ( râsete).
- Nu, dragă, ştiu genurile! Fâs !


Înapoi la The Hot Female...

- Chiloţi de tablă cu lăcat are, n-am şanşe să ajung acolo!
- Maica lu' Dumnezo' !


Se pare că noi perverşi întră în acţiune...

- G. tare conversaţia !
- Vezi că îi şi pe blog ( facem reclamă, ce credeţi ).
- Oraşu' ăsta e prea pustiu să găseşti ceva pe măsura perversităţii noastre...
- Dreptate mare ai!
- La' că vezi în Cluj că zici la una: Ce faci wet pussy? şi te violează aia instant! Meri agheţi, cum mi-o povestit unu acum la ***, o deaia prăfuită, o zis că adormi cu ea în p*a şi te trezeşti cu ea tot acolo... Te distruge!

Revenind la The little wet princess...

- Deci dacĂ ai luat discuţia din acel punct nu se ştie despre ce vorbeam şi oamenii, dragii de ei, chiar au să creadă!
- Mmm, perfect!
- ... era într-un film!
- Idei, idei... noi idei!
- Not with me, with ma' princess, she's more perversă!
- Of course !
- ,, Păi nu vorbesc aşa cu A.'' Cine era A. ?

Tăcere...

Buzz!!!
- Nu mă fute !
- Îs...îs... . Hmm, cred ca era ***.
- Oke, oke!
- Nih, numai ce fac!
- Ok, te las mă pun şi eu să mă uit la un Porn ceva... .
- Oke, ma' beatch !

Sentimente adolescentine

Ora 23:58

- So nu-ţi aminţeşti?
... Nudge!
- Păi, despre relaţiunile astea trecătoare... şi modul în care eu le văd?
- Not really. Brb să beau nişte apă.
- Ughh... ok.
- Despre ,,chestiunea,, că dacă devii prea bun prieten cu cineva, nu mai poţi avea alt fel de sentimente pentru respectiva persoană.
- Exactly!
- În primul rând vreau să ştiu dacă încerci să baţi vreun apropo?
- Ce fel de... apropo?!
- Că nu simţi ceva pentru mine; mie aşa mi se pare că vrei să-mi dai de înţeles că nu îţi place de mine. Am I right?
- Whata' fuck? Joderrr... .
- Ok, deci nici eu pentru tine. Deci...
- That's more like it!
- Acum putem vorbi normal( X0x0x0).
- Deci, trecând peste această glumiţă...
- Nu era o glumiţă, reciteşte ce am scris, se prea poate să fi înţeles greşit.
- Am înţeles foarte bine ceea ce ai zis.
- Perfect, atunci să revenim.
- Mmm, eu aşa consider că stau lucrurile privite din prisma gândirii mele.
- Părerea mea este că fetelor le este mult mai uşor să se îndrăgostească de un băiat pe care îl cunosc mai bine şi cu care se simt confortabile.
- Hmm...
- So? Don't you think so?
- Într-oarecare măsură. Dar când deja devi un ,,pretin,, , nu ai ce relaţiuni să legi!
- Păi, să şti că da! De exemplu, mie îmi place prima dată să fiu prietenă cu un băiat şi după aceea să am alte ,,relaţiuni,, cu el. Entiendes?
- Wăă...
- Wăă, what?
- Yes, entiendo... dar nu prea am văzut d'astea de genu'. Prea puţin! Şi volens-nolens, nu obligatoriu aşa buni prieteni, mai mult amici. E o diferenţă!
- Păi, nu ştiu... . Bineînţeles că de obicei, îi aşa cum zici tu, dar sunt cazuri şi cum zic eu, mai puţine dar totuşi sunt - mai ales la oamenii erm... speciali, să zicem ( Nu Gay) =)) .
- Joderrr, haha, that was good! Mda, aşa este. În cazul meu ar fi Zero barat! De 3 ori!
- Of course, nu ştiu ce înseamnă, aşa că poate fi şi 000 barat!
- Ahahaha, deci cam aşa ar fi cu lucrul ăsta! Iar mie când îmi place de o fată, Nu mă ,,dezvălui,, deloc în faţa ei, mă rog... . Şi mai ales cu 'ăst exemplu : cu M., tu o dată mi-ai zis că îi place de mine şi alea-alea.
- LOL, îti place de M. ?
- Păi eu de atunci, de câte ori am ocazia să o întâlnesc, numa cuvinte, nu tocmai ,,potrivite,, folosesc, astfel încât să o îndepărtez pe cât posibil.
- Hmm, ciudat mod de a alunga oamenii!
- Mă rog, nu le alung, doar le dau de înţeles că ,, Im not your type,, simplu.
- Really? Şi tu cam aşa vorbeşti cu mai toate fetele...?
- ...văd că obişnuieşte să-mi zică ,,faggot,, , cum îmi zici tu. Hmm, mă deranjează şi Nu! Cu care nu am niciun interes... nahh.
- Are you gay?
- Whata'...?
- I know you are!
- Of course I am! Deci...
- Just like me!
- ...îi permit că mno, nu mă încalzeşte cu nimic!
- Lol, şi dă-mi un exemplu de fată cu care nu vorbeşti aşa.
- Dacă aveam vreun interes, nu mi-ar fi spus faggot şi minuni cum îmi spui tu! ... Păi, nu vorbesc asa cu A. . Persoanele noi, în general.
- Cu F. ?
- Hmm, şi cu ea vorbesc cam aproape cum vorbesc cu voi. Deşi nici cu ea nu am nici un Dumezo!
- Are you kiddin'?
- Nope, I'm not.
- So, just A.?
- Şi nu îmi vine acum în minte cu ce fată mai vorbesc aşa, cu cele pe care nu le cunosc aşa de bine, de obicei.
- ... cu L. aia iară.
- Eu cred că ţie îţi place de o fată şi nu-mi zici!
- Nu, acum chiar nu-mi place de nimeni!
- Tulai p***, şi cu aia ai ajuns să vorbeşti?
- .... .
- Deci, dacă îşi place de vreo-una, să-mi zici că eu te ajut. I'm ur best friend, faggot!
- Nu cred că are să-mi placă de cineva din această ,,şcolaţiune,, , mă rog, comunitate, oraş, regiune...!
- Ok, dacă îţi place, zi-mi doar ştii că nu zic la nimeni!
- Nu, serios, nu-mi place de absolut nimeni!
- Ok, ok... eu vreau doar să ai încredere în mine, şi atât!
- Am mâncuţi-o, and you?
- Mie nu, şti doar că I'm kinda asexual!
- Hahaha...
- Aşa, mă bucur că am discutat.
- Uh la la, mi tu. Lămurit'am neşte lucruri, ce şi cum!
- Dară, acuma pot dormi şi eu liniştită! Mâine prima oră am Română, de scris 4 pagini!
- Joderrrr....
- Da' dracu' îşi scrie... încep şi semestru ăsta cu un 4, ori un 3...
- Wăăă...
- Mă piş pe ea şcoală!