Stele arzătoare deasupra esenţelor celeste adoră Lumen-ul, iar în purpurul orizontului, cerul îngheaţă în faţa profeţiilor sângerânde.
Lumi, una după cealaltă, regat după regat, toate încremenesc când îmbrăţişez întunecata noapte; oceanele ard pe ale lor valuri jertfe, precum anticii în vechime, iar luna, condamnată la rug, preferă să se arunce în mare, dispărând sub orizont.
Îţi ademenesc visele în spatele ochilor mei închişi...
Eterul murmură un ultim tragic surâs, când şoptesc, vânturi fluierânde împrospătează ale lor cicatrici... şi eroi se roagă la inimile lor fără speranţă...
în spatele ochilor mei închişi.
Îşi apleacă faţa către mama natură - aripile lor tremurânde atingând subtil voalul întunecatei lumi, şi iau cu ei gândurile, lacrimile, iar visurile sunt ascunse în spatele ochilor mei închişi.
Totul se transformă, se prea vrea a fi un adevăr născut din timpuri primordiale, - nimic nu rămâne fix - panta rhei... panta rhei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Natură, ție redă-ne!
RăspundețiȘtergere