Ş-am plecat capul în faţa Sofiei...

Contrar principiilor mele şi în acord cu personalitatea-mi care, tind să cred că evoluează pe zi ce trece tot mai mult - adică, arderea etapelor vieţii fireşti şi normale sunt adunate-ntr-un punct, a cărui esenţă mi se pare câteodată greu de controlat, chiar imposibil. Acea esenţă care impune prin complexitatea ei, prin dihotonomia bine-rău, prin faptul că deţine tot ceea ce există şi ce nu există. Într-o altă ordine de idei, acea esenţă care a renăscut din propria cenuşă, care s-a ridicat din ruinele Universului, care şi-a renegat originea,elementul primordial, esenţa sublimă a infinitului- existenţa!
Sacre şi mistice în acelaşi timp, lucrurile care se manifestă provin din timpurile primordiale, şi prin ele se simbolizează atât de bine existenţa! Toate obiectele, toate creaturile, inclusiv fiecare din noi, toate formele spirituale fac parte din mobilul primordial, din prima manifestare a Universului!
,, Existenţa'' este cuvântul etern - manifestarea supremă a Universului.
Existenţa este melodia întregii creaţii, fiind prin esenţa-i divinitatea supremă; şi nu are alt sens decât absolutul suprem.
Trecutul, prezentul şi viitorul sunt perfect legate într-o armonie desăvârşită, prinse în timp - în nesfârşitul timp al existenţei, pe care omul, fiinţa spirituală concepută şi născută din sunetul existenţei, nu-l va deţine niciodată! El este una cu creaţia şi oricât ar încerca nu se va putea ridica asupra sferelor Universului. El este creat spre a crea, iar modul în care se vede pe el insuşi poate lărgi sensul a ceea ce este, se poate ,,ajuta,, pe sine ca spirit brav, într-o importantă misiune - de cunoaştere - pentru a învăţa şi a creşte pe Pământ! Amintindu-ne că suntem mai presus decât celelalte fiinţe de pe Pământ, că suntem fiinţe spirituale născute din perfecţiune este o parte importantă din munca pe care o avem aici, pe Pământ! Fiecare din noi, oricum, purtăm înăuntrul nostru capacitatea de-a schimba lumea în mici direcţii, fie în rău fie în bine. Suntem una cu Universul! Amintindu-ne ce suntem de fapt, ne poate da răbdarea să perseverăm atunci când devenim copleşiţi sau frustraţi. În acest mod descoperim că ,,existenţa'' simbolizează infinitul şi supremul - întregul Univers. Suntem zămisliţi din lumină - cunoaştere - şi energie pură. Toţi oameni sunt fiinţe ale energiei, vibrând şi dansând pe aceaşi frecvenţă unică, pe aceaşi scenă, asemeni notelor divine într-o continuă şi nesfârşită simfonie, cea a Universului! Viaţa este domeniul cunoaşterii iar întelepciunea pe care o dobândim în viaţa noastră este recompensa existenţei! Trebuie să ne educăm mintea şi inima, existăm, legaţi de corpurile materiale aşa cum suntem, să evoluăm, înrolaţi de Univers pe Pământ.
În cele din urmă, când în sfârşit vom admite că înţelepciunea este o parte din viaţă, fiecare va avem propriul destin, propria responsabilitate. Admiţând şi înţelegând că suntem parte din Univers, putem sinceri şi cu voioşie să privim înţelepciunea îngropată adânc în noi; iar în timp ce traversăm prin viaţă, de la naştere şi până la moarte, experienţa, cunoaşterea şi înţelepciunea vor fi prietenii nostrii răbdători.
Idea curgerii,existenţa reflectată prin faptul că lucrurile nu sunt rigide şi fixe, curgerea energiei în acest univers nu se rezumă numai la fiinţa umană, ci se focalizează pe întreaga-i creaţie! Trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem strâns legaţi de ritmul grandios al Universului. Înţelepciunea, darul suprem, este cea care te va conduce prin orizonturile pline de jubilaţie ale Universului. Ea va fi prietenul tău în drumul spre cunoaştere!
Suntem bijuteria din inima Universului prin simplul fapt că, scopul nostru încă din timpurile primordiale a fost atingerea înţelepciunii. Invidia Universului e mare, dar el nu se răzbună, ci caută să-i ofere omului toate ascunzişurile creaţie sale.
Înţelepciunea este cheia cunoaşterii şi a adevărului, drumul omului spre lumina clară a eliberării!
Ş-am plecat capul în faţa Sofiei, umil şi totodată mândru pentru că, fără ,,prietenia'' cu care mi-a ghidat şi încă îmi va mai ghida calea de acum încolo, nu aş fi putut să-mi fi pus problema existenţei, a cunoaşterii ori a vieţii în general.

Jurnalul Emmei

25 Aug. 1894 O nouă viaţă

Astăzi, în cele din urmă, mi-am facut realizată sosirea într-o altă lume.O nouă viaţă! Deja simt lipsa celor dragi - familia şi prietenii, deopotrivă, - dar am jurat solem că după ultimul an la colegiul de pedagogie, îmi voi fi deschide aripile şi voi fi văzut mai multe din această nouă lume!
Toate sunt orânduite, nici că se putea mai bine - am aranjat şi cu pensionul mulţumită stimabilei directoare, sub egida căruia îmi voi exersa, ca umil servitor, treburile menajere.Nu mă pricep deloc la bucătărie! Cu puţin noroc, în ceea ce priveşte minimul culinar pe care-l deţin, s-ar putea să ajungă.

10 Sept. 1894

Un om misterios

Carnavalul toamnei a fost exact ceea ce dorului meu de casă îi lipsea. Oricând ai ocazia, profită din plin şi dansează - mai ales acum- pe ritmurile toamnei. Ah, pentru prima dată, de la sorirea mea pe pământul nou, mă simt ca şi acasă.
Cheful din această seară a adus, de asemenea, o întâlnire cu un bărbat tânăr şi vioi pe numele de Charles Dalimar. Un individ arătos, din cale afară de frumos aş putea spune!
Cred într-adevăr că mi-a acordat un dans pentru o mai buna deschidere a galei! Dar cine ştie...
Când nu dansam, eram amândoi adânciţi în conversaţii, cu gândurile captivate şi terestre deopotrivă. Am făcut o oarecare impresie, căci ochii lui nu renunţau în a-i privii pe-ai mei.

06 Februarie 1895

Propunere şi încercări

De multe luni, zilele mele le dedic în a-mi educa studenţi - minţi tinere şi pline de viaţă,- în timp ce serile-mi aparţin minunatului Charles, lucru care pare să nu o deranjeze pe directoare câtuşi de puţin.
După o călătorie minunată cu caleaşca, Charles m-a uimit, căzând în genunchi şi arătându-mi un inel de logodnă ingredibil de frumos! Acesta este un moment al vieţii pe care fiecare femeie îl aşteaptă: ca un bărbat arătos şi galant să-i ceară mâna în căsătotie.
Şi în timp ce Chales îngenunchea în faţa mea, iar pronunerea lui plutea în aer, eu mi-am simţit respiraţia tăiată...

15 Martie 1895

Indecizie

L-am evitat zilele astea pe cât posibil, fără ca măcar, să-i fi răspuns propunerii lui. Am aşteptat această experienţă aproape toată viaţa, şi acum mă gasesc îngrijorându-mă cât de diferită viaţa mea ar putea deveni.
După multe lacrimi vărsate, m-am decis să refuz pronunerea în căsătorie a lui Charles. Este atât de dificil, încât nu sunt sigură că am luat o decizie corectă, chiar şi în momentul de faţă simt că viaţa mea ca şi adult doar acum începe să se dezvăluie!
Se pare că, răspunsul întârziat pe care i l-am dat, combinat cu melancolia mea, l-au rănit cu siguranţă pe Charles aceste zile.

04 Aprilie 1895

Întoarcerea unui prieten

Charles a primit refuzul meu cu o dezamăgire profundă, şi mă tem că acesta este sfărşitul prieteniei noastre. În timp ce eu nu mă simt pregătită pentru legăturile ce le presupune o căsătorie, inima mea este rănită cumplit din pricina lui. Am ales oare decizia cea corectă?

[ ... ]

După mai bine de două săptămâni de absenţă, am primit un vizitator binevenit! Charles m-a surprins azi după ore cu un buchet de trandafiri roşii, aflaţi în faţa unui zâmbet... machiavelic!!! Am fost cât se poate de bucuroasă să-l revăd şi să ştiu că a acceptat decizia mea.
Charles, cât se poate de entuziasmat, mi-a adus veşti despre cumpărarea unei arii de teren într-o zonă îndepărtată a oraşului. Se pare că şi-a strâns bani pentru a construii o frumoasă casă.

13 Mai 1895

Tragedie

Un nor negru şi înspăimântător al dimineţii a survenit peste oraş. Un dulgher pe numele de Frank şi-a imbrăţişat moartea în această dimineaţă, căzând de pe schela ce susţinea noua casă a lui Charles.

15 Mai 1895

Astăzi l-am însoţit pe Charles la înmormântarea sărmanului om a cărui viaţă s-a pierdut la picioarele noii lui case. Charles a rămas tăcut şi posomorât în timpul înmormântării. Am fost adânc dezolată să aflu că decedatul a lăsat în urmă o tânără soţie şi doi copii.
În timp ce groparii coboreau sicriul în pământ, Charles s-a tras deoparte şi a şuşotit: ,,Probabil sunt un om blestemat, destinat să locuiesc singur înăuntrul conacului meu turmentat''.

23 Mai 1895

Veşti de acasă

Am primit o scrisoare nefericită de acasă. Tatăl meu este bolnav. Mama nu s-a complicat în detalii, dar mă roagă să mă întorc acasă cât mai repede posibil. Durerea-mi şi îngrijorarea mă ameninţă până la a mă copleşii întru totul, dar dau tot ce am mai bun în mine pentru a ţine acestă tragedie departe de a reprezenta o ameninţare.
Voi comunica toate acestea directoarei înainte să îmi pregătesc aranjamentele pentru călătorie.Trebuie de asemenea să-l infomez pe Charles că voi pleca pentru o bună perioadă de timp. Sunt adânc supărată că trebuie să-mi părăsesc noii prieteni dar sunt, în acelaşi timp grozav de disperată în ceea ce priveşte starea sănătăţii tatălui meu.
Se pare că evenimentele nefericite continuă să mă înconjoare din toate părţile...

24 Mai 1895

Trebuie să mă întorc acasă

Directoarea a fost cât se poate de milostivă în ceea ce priveşte situaţia dezolantă în care mă aflam. S-a oferit chiar să mă ajute la împachetarea catrafuselor, dar nu am putut să o las.
A făcut deja prea multe, trecând mult peste responsabilităţile sale.
Charles nu a reacţionat într-o asemenea manieră. I-am spus că trebuie să plec, că tatăl meu este bolnav şi că familia mea necesită prezenţa-mi. Este profund supărat.
Mai-mai să intre într-o tiradă.A făcut o oarecare încercare în a mă flata, presupun, cu explicaţia că noua lui casă va fi numită în onoarea mea. Mă întreb oare dacă nu cumva încearcă să întârzie întoarcerea mea acasă, pentru el, şi pentru noua sa casă. Trebuie să-mi pregătesc plecarea, ori nu mă pot gândi acum la asemenea lucruri.

01 Iunie 1895

Stare proastă

Mă simt rău şi ameţită, pe neaşteptate, după masa din această seară. Sunt sigură că această indispoziţie este produsul despărţirilor triste de adio şi, totodată stresul de a părăsii noua lume atât de abrupt. Dar probabil este doar întrijorarea în ceea ce priveşte starea tatălui meu.

02 Iunie 1895

Vaporul în care trebuia să mă îmbarc a plecat fără mine. Am contactat o febră puternică şi aproapte că nu mă pot ţine pe picioare nici pentru câteva secunde, fără a avea o ameţeală puternică.
Preocuparea pentru sănătatea tatălui meu a câştigat un prieten, în frica mea in ceea ce priveşte propria-mi stare de bine.
Charles s-a oferit politicos să mă gazduiască şi să se îngrijească de mine, în noul şi graţiosul său conac, până îmi voi recupera puterile pentru a face lunga călătorie spre casă.

10 Iunie 1895

Comportament neobişnuit

În timp ce maladie mea nu are niciun nume, m-am hotărât să caut prin enciclopediile medicale simptome pentru a le compara. Deşi mulţi au trecut dincolo,printre cei morţi, din cauza febrei galbene, sunt recunoscătoare că nu am trecut prin aşa ceva, şi că nu există nicio evidenţă a prezenţei ei.
Charles se îngrijeşte de mine foarte bine, dar în ultima vreme a devenit, mai degrabă, necomunicativ. Adesea aud sunete ciudate venind din atelierul său de lucru şi se pare că rămane acolo ore după ore.
Acomodarea mea este plăcută şi majoritatea timpului îl petrec odihnindu-mă în speranţa că îmi voi recăpăta puterile. Când este posibil, mă delectez explorând acest minunat şi straşnic conac. Se pare că Charles a construit frumos acest talmeş-balmeş, acordând, totodată o atenţie desăvârşită procurării de lucruri nefolositoare!

14 Iunie 1895

Vizita doctorului

Mă simt tot mai rău cu fiecare zi ce trece, iar aseară a luat o întorsătură fatală! Se pare că acum cad în inconştienţă, şi mă găsesc într-o stare că nu-mi pot focaliza gândurile.
Corpul meu pare să nu reuşească să-mi regleze temperatura normală.

[ ... ]

15 Iunie 1895

Doctorul local a sosit din nou în această dimineaţă să mă consulte, să cerceteze şi să treacă în revistă starea sănătăţii mele aflată în continuă cădere.
M-am săturat de nesfârşita paradă de medicamente şi elixiruri dezgustătoare pe care trebuie să le îngurgitez în speranţa reţinerii simptomelor mele.
Charles, de asemenea, a devenit extrem de sătul de povara îngrijirii mele şi a sugerat să angajăm o infirmieră care să acorde asistenţă. Sunt norocoasă să am un prieten atât de amabil.

21 Iunie 1895

Comportament ciudat

Absenţa lui Charles a devenit ceva banal. Deşi mă îngrijeşte cu bunăvoinţă, este adesea în-afara conacului pe lungi perioade de timp, iar când se întoarce, aduce cu el tot felu de ciudăţenii.
Un astfel de exemplu ar fi extinderea continuă a bibliotecii de deasupra camerei mele. A adus un vast sortiment de cărţi si manuale al căror subiect de studiu ţi-ar îngheţa inima.
Imense volume cu topice, incluzând magia neagră, voodoo, şi vrăjitorie mai să nu mai încape pe rafturi, aranjate în ordinea importanţei lor.

Am fost conştientă de înclinaţia lui Charles pentru lumea scrisă, chiar şi acum tema alegerii sale este foarte îngrijorătoare.

13 Iulie 1895

Vis febril

Nu pot să dorm. De fiecare dată când încerc să adorm, ceva mă trezeşte şi mă simt îngheţată. În această seară am avut un vis teribil, un coşmar care părea atât de real, făcându-mi sângele să pulseze atât de tare încât nu n-am putut odihni...
Am fost aici în această cameră, stând în fotoliu. M-am uitat în jos, să mă văd purtând o rochie albă, frumos croită din dantelă şi satin. Mi-a luat un moment să-mi dau seama că era o rochie de... mireasă! Am simţit o paralizie cumplită prin tot corpul în timp ce stăteam, îngheţată şi speriată în această rochie.

De asemenea, sunt foarte preocupată de faptul că trebuie să primesc mai multe comunicării de acasă.
Sănătatea tatălui meu mă copleşeşte din ce în ce.

14 Iulie 1895

Companie binevenită

Ziua de azi a adus sosirea unei infirmiere pe numele de Rose. Charles insistă să folosim vechiul termen de ,,matroană'', dar prefer să cred că ea este mai mult decât o asistentă care se va îngrijii nu numai de sănătatea mea, ci şi de cureţenia casei.
Trecând peste formalităţile titulare, sunt foarte bucuroasă şi încântată de compania Rosei! Charles este încă foarte buimăcit, deşi n-am nici cea mai vagă idee ce face cu timpul său în aceste zile. Dar, acum îmi pot petrece timpul cu această femeie deosebită. Ea ar putea să aducă puţină lumină în viaţa mea, care are nevoie în timp ce sănătatea mea s-a înrăutăţit.

Chinul prin care trec a făcut dificilă deplasarea mea, şi acum sunt limitată în a mă deplasa cu ajutorul unui scaun de invalizi.

02 August 1895

Rochia

Rose a fost o binecuvântare uimitoare, iar pentru toată grija care mi-a acordat-o, îi sunt profund recunoscătoare. Ea, de asemenea, a sesizat comportamentul ciudat pe care Charles îl manifestă.
În această dimineaţă, Rose mi-a adresat o intrebare cât se poate de neaşteptată, şi anume dacă Charles a mai fost, vreodată căsătorit. I-am explicat că nu a mai fost, şi am facut curat înţelese intenţiile sale faţă de mine.
Din curiozitate, am întrebat-o de ce ar pune o asemenea întrebare iar ea a relatat totul venind cu o rochie pe care a găsit-o în timp ce făcea curăţenie în şifonier.

Mi-a adus rochia iar în timp ce mă uitam la ea mi-am simţit inima încleştată. Rochia semăna perfect cu cea din visul pe care l-am avut în urmă cu câteva zile!

02 August 1895

Corespondenţă ascunsă

Febra mă slăbeşte într-atât încât cu dificultate îmi focalizez vederea. Mâinile-mi au început să se convulsioneze, cu chiu cu vai având puterea de a scrie,lăsând acest jurnal neactualizat.
Rose de cele mai multe ori îmi scrie gândurile aşa cum eu îi dictez.
După descoperirea rochiei, şi după axietatea Rosei în cel priveşte pe Charles, ne-am decis să ascundem jurnalul. Mă tem că această axietate poate fi bine fondată, oricum ar fi, după ceea ce am aflat.
Charles a împodobit pe ascuns un dormitor de la etaj cu toate cele de trebuinţă unei camere de copil, incluzând un pătuţ!!! După o inspecţie amănunţită, am descoperit că pătuţul de copil conţinea corespondenţa neverificată trimisă de familia mea!

Sunt înspăimântată pentru propria-mi viaţă.

04 August 1895

Otravă ?

Nu sunt sigură de ceea ce se petrece. Îmi ia toată energia să stau şi să scriu aici. Rose pretinde că am căzut în inconştienţă de mai multe ori. Încep să mă simt mai bine acum şi stim şi de ce.
Rose curăţa prin casă şi l-a văzut pe Charles în bucătărie. Ce termina în a-mi pregătii prânzul(tot ceea ce face după ce îşi petrece timplul fixând itemuri la uşile din interiorul casei). Ea jură că a văzut o sticluţă în buzunarul său etichetată ,, Fosfor Alb''. La început a crezut că face parte din invenţiile drăceşti ale sale dar am descoperit că este un ingredient cheie în otravă!

Încearcă Charles să mă otrăvească?

05 August 1895

Trebuie să fugim

Încearcă Charles să mă omoare?
Sunt atât de absurdă să-mi pun o astfel de întrebare? M-am simţit atât de teribil şi sunt rareori sigură dacă sunt trează ori încă visez.
Mă pot încrede în mine?
Rose crede că are dreptate. Spune că El m-a ţinut aici făcându-mă bolnavă.
Încetul cu încetul Charles a căzut în propria-i nebunie!
Cum am putut avea încredere în el?

Trebuie să plecăm!

Este clar că nebunia lui ne va lua vieţile dacă vom mai sta mult aici.
Evadând din acest loc blestemat unde am cunoscut nimic decât boală şi frică.
Charles ne va omorî dacă nu fugim din acest loc de-ndată!

06 August 1895

Evadarea!

Rose îmi împachetează puţinele lucruri în timp ce eu îmi folosesc puţina forţă vitală rămasă pentru a relata evenimentele care s-au petrecut în jurul nostru. Charles este în afara conacului, pentru cât timp, nu ştim, aşa că nu trebuie să pierdem vremea!
Am ajuns la concluzia că nebunia lui i-a consumat în intregime mintea. Se plimbă de colo-colo într-un mod ciudat, vorbind aproape incomprehensibil.

Rose crede că acele nebunii pe care el le-a asamblat la uşi sunt menite pentru a le ţine închise. El vrea să mă închidă împreună cu el pentru totdeauna!
Sunt atât de slabită, dar trebuie să scap din acest loc!
De ce el........

Dincolo de umanitate

Ce lume! Forţă eternă în acţiune!

O lume clădită din măruntaiele perfecţiunii spre a creşte şi a da naştere unor forme perfecte - bilioane de forme, nenumărate ca stelele cerului care cântă şi dansează pe ritmurile Universului, care trăiesc şi respiră viaţa, deşi una nu seamănă cu cealaltă!
Omul - pionul în jurul căruia se învărt toate - este prin natura firii sale o formă perfectă; născut din perfecţiune este pervertit şi obligat să trăiască într-o lume unde moravurile de drept ale sale sunt otrăvite, infectate cu dorinţe şi aspiraţii deşarte!
Probabil undeva, mai există o speranţă! Să fie oare în afara controlului omului? Da... suferă! Şi încă cât suferă! El este un animal nefericit, lucru pe care, dealtfel, îl conştientizează! Se prea poate ca aceasta să-i mai aline durerea.
Ar putea să cadă intr-o continuă contemplare asupra Totului! Lumina stelelor, unduirea formelor şi vieţuitoarelor cel înconjoară - frumuseţea florilor, diversitatea animalelor, - cu toate, fie ele mari şi impunătoare, fie mici şi insignifiante, îl atrag pe Om! Şi câtă invidie se adună în sufletul său mai intunecat decât întunericul, nu o poate ştii decât el. De-ar putea, fără a mai sta pe gânduri, s-ar refugia in braţele formelor neanimate - formelor lipsite de durere sau de dorinţa de cunoaştere! De ce atâtea întrebări? Nu-şi au rostul...sunt în van.
De ce să nu fi altceva decât om? Ţi-ar da vreo oarecare satisfacţie lucrul acesta? Te-ai simţi împlinit ştiindu-te altceva decât om? Cum altfel ai putea cunoaşte Totul decât fiind tu însuţi Totul? Cum să cunoşti o formă dacă tu eşti cu totul şi cu totul altă formă?! Aş îmbrăţişa la rându-mi formele animate dar eul meu să fie conştient de acest lucru, altfel totul ar fi în zadar...
...voi fi evoluat dincolo de umanitate, gândurile, sentimentele toate se vor fi pierdut, fără a mai avea dorinţă ori voinţă să revin ceea ce am fost - Om. Voi uita pur şi simplu că ar trebui să mă intorc la adevărata-mi esenţă!