miercuri, 12 mai 2010

Să nu poţi avea ceea ce iubeşti

După lungi zile de ploaie, primăvara blândă şi insorită se arată din nou. Tânărul A. hoinărea de colo colo şi povestea cu al său Ego. Intr-un final se simţise destul de inalt şi totusi parcă era asaltat din toate colţurile cu diferite probleme - daca am putea sa le numim aşa, fie ce o fi - alergând când jos când sus, pe scările constiinţei, fiecare în funcţie de gravitatea lor. Este cât se poate de nefiresc şi neomenesc; apoi mai-mai sa nu îşi mai găsească locul. Apoape în fiecare zi intra în poieniţă şi se intrebă: ,,Nu e aici?! Fireşte că nu-i aici!''. Atunci se simţea mai putin inalt şi toate sentimentele, le tragea după el cu o greutate nesăbuită. Straşnic! Poate că, în adâncul lui, simţea ca nu mai are multă vreme pentru a se bucura din plin de ...
Idea că într-o bună zi, cat de curând, enorm de curând, i se va smulge din suflet toată această lume care, cladită din iluzii şi sentimente vagi - necunoscute chiar şi lui - inainte ca el să-şi fi constumat intreaga energie, vitalitatea, i se parea o nedreptate din partea naturii, a lumii, şi a lui, nedreptate care îi intuneca orizontul intrutotul. Pe măsură ce timpul trecea din ce în ce, aversiunea lui pentru artificialitate crescuse; principiile sale de viaţă, tradiţionalismul său contrar vieţii, dar in acord cu extrema schimbării, dispăruse. Insă nu pentru totdeauna, căci este doar o stare trecatoare prin care sufletul său, se pare, trecea tot mai des. In momentul de faţă preţuia doar două lucruri: frumuseţea si caracterul. Dar, cea mai importantă era, totuşi, frumuseţea. Se interesa de fel de fel de lucruri, ba chiar şi azi, în momentele sale de colaps, şi-a adus aminte de mitul tânărului Narcis. Fără a face vreo legatură tâmpă cu termenul de narcisist , pe care lumea îl stie, că un tânăr se indragostise de propriu chip - patetică o astfel de interpretare - trecu la adevărata interpretare a mitului: incapacitatea de a comunica cu lumea din jur, refuzul categoric în faţa oricărui lucru venit din exterior, actele de orice natură - de la ură la prietenie, de la dragoste la moarte, experienta de tip metafizică, în general.
Sentimentul intens pe care tânărul A. îl simtea, aşa după cum pleacă frumuseţea şi iubirea din viaţă, acelaşi dor profund îi răsuna si vibra în suflet, aşa plutea şi frumuseţea răutăcioasă a lumii. Si deodată, în mintea tanărului A. se trezi o amintire: ,, Dorinţa omului de-a cunoaşte, de-a vedea, de-a se cunoaşte, de-a se vedea.''

3 comentarii:

  1. Îmi amintește de o oarecare întâmplare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm, si se poate sa o cunosc si eu? Daca e cu...mmm,ma rog, se prea poate si in privat, ce zici?x Ca tare mi's curious! xxx

    RăspundețiȘtergere
  3. M, nu știu la ce ți-e gândul, dar mi-am amintit, când descriai, în plină vervă, cum mi-ai măcelări gâtlejul... cu un pix :| :O

    >:) Ahahahahahahaah

    RăspundețiȘtergere