Când totul se va fi sfârşit...

Conştientizezi?

Cu toţii am trecut prin acele momente când, descoperind că viaţa nu mai are - tind să cred astfel, mă rog - niciun rost, şi atunci când ochii disperării şi ai morţii te sorbeau din priviri, ori la contactul cu minţiile sortite pieirii, dezgustat de evlavia prezentă în inimile şi minţile multora, ne-am lăsat în voia sorţii nepăsătoare - fără ca măcar să fi încercat câtuşi de puţin o cale de scăpare. Resemnarea... ? Realitatea... ? Sfârşitul... ? Viaţa... ? De ce... ?
Când totul se va fi sfârşit prin apă, disperarea şi teama te vor copleşii, îţi va inunda sufletul, aducându-l în genunchi în faţa morţii - reci şi eterne! Vei avea în faţa ochiilor imaginile pe care le-ai crezut uitate, primele emoţii - emoţiile primelor lecţii de înot, primele imagini cu valurile nepotolite ale mării; sau când pe o plajă ai simţit prima dată spuma mării, fără a mai pomenii de răsăritul soarelui din orizonturile necunoscute - le simţi? Te copleşesc!? Simţi apa mării cum, parcă pune stăpânire pe tine? Te aduce în lanţuri! Te dezleagă când şi cum vrea ea! Eşti al ei! Îi simţi puterea - este în tine! Preţuieşte-o, căci se răzbună! Nu-şi poate potolii setea - vrea mai mult. Ea nu se resemnează în faţa ta!Niciodată! Tu vei fi parazitul - mereu!
Când totul se va fi sfârşit prin foc, vei fi complet mistuit, cuprins de flăcări dureroase, te vei face una cu toate! Nu vei mai fi diferit - vei fi nimic! Flăcări arzătoare în braţele morţii - fierbinţi şi chinuitoare! Simţi căldura soarelui, razele lui care îţi încălzesc trupul - trupul fierbinte, plin de viaţă, plin de pasiuni, primele clipe trăite alături de persoana iubită, inimile care băteau cu atâta putere - atunci când credeai că vor bate precum una pentru totdeauna - degajând energie, iubire!? Simte focul dinăuntru - fi una cu el!
Când totul se va fi sfârşit prin pământ, când el va tremura tu vei tremura odată cu el, îi vei simţi furia - durerea ce îl macină te va măcina şi pe tine! Se luptă să nu distrugă tot ceea ce este înafară, însă nu poate! Este precum o mamă care este obligată să îşi omoare ori să renunţe la ce are mai de preţ - copilul! Suntem copiii Terrei! Furia faţă de om este dată de faptul că nu am preţuit ceea ce ne-a oferit; aruncând furia acumulată din interior spre exterior! Fuga... este zadarnică - nu ai unde să fugi ori să te ascunzi! Dacă o distrugi, dispari in neant odată cu ea! Preţuieşte pământul aşa cum îţi preţuieşti mama! Lasă picurii Cerului să îi aline măcar obrajii loviţi de atâtea greutaţi!
Şi când totul se va fi sfârşit prin vânt, vei trăi clipe de groază, vei vedea durerea şi suferinţa - le vei simţii! Furtunii de toate felurile vor cuprinde tot în braţele lor neuniforme, furioase - dezlănţuite! Vei simţi adierea Universului în ultima ta clipă - clipă furată de imensitatea Totului! Tu... vei fi nimic în comparaţie cu nimicul! Vei fi purtat pe aripile morţii - le simţi? Îţi vin în minte primele clipe când de undeva de sus priveai în gol - te simţeai Zeu!? şi asemeni vântului te simţeai ca fiind peste tot?Ah, liber precum vântul! Îţi simţi suflarea, îţi simţi viaţa... ?! Simţi elementul cel mai naiv...cel mai melodios - simţi Universul?!
Şi... când totul se va fi sfârşit...