Gânduri tulburate - acele gânduri care,zi de zi,torturează fără niciun regret cu ghearele lor grovaz de ascuţite gândirea umană.Ah,da!Admirabil!Gândirea umana!
Mereu am avut o oarecare slăbiciune pentru tot ceea ce există.Oh!desigur sunt puţini cei care consideră aceasta o calitate.Bravo lor!Tot ce mă inconjoară,de la mic la mare,de la cea mai mică vietate până la cea mai impunătoare,de la cel mai fragil fir de iarbă până la cea mai spectaculoasă floare,de la primele raze ale soarelui până-n amurg-toate sunt demne de invidiat.În fine,mă inţelegi?Grozav!Atunci,altfel fiind spuse:ador tot ceea ce mişcă,tot ce se caracterizează ca fiind viu.Ador natura,sub toate veşmintele ei;ador cerul,îmbrăţişez pământul cu un patos extraordinar,ieşit din comun.
Slavă ţie,mamă natură!Slavă ţie...
Adoraţie celor necuvântătoare,formelor perfecte existente în natură,existente în orice lucru viu.
Meditez.Realitatea...Realitatea?
Asupra cui?Ei bine,asupra nimănui.Atunci ?Vino-ţi în fire,răspunsul este simplu!,,Simplu''?!Ce este acela simplu?
Ai face bine sa nu mă mai sâcâi,ai putea de acum' să renunţi la gogoriţele astea...azi nu am chef!Uite aşa,azi vreau să fiu simplu.Incerc,deşi nu pot.Tocmai,de aceea,gândule nu pot să-ţi răspund!Caută,de vrei,în altă parte ,,simplul'',căci aici,în mintea-mi nu ai să-l găseşti...şi să fie,eu nu-ţi permit!
Mintea-mi pulesează.Dar...stai!durerea a trecut!Unde?Cum?Nuuu...imposibil de crezut!Stimă ţie,gândule,ai învins graţie esenţei interioare ce te caracterizează!Bravos!
Admit.Recunosc.Mă declar învins doar ţie!De ce ţie?Ghici!
Pentru că,tu gândule,eşti al meu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aveam o vreme in care imi alimentam in fiecare zi o gelozie patologica asupra propriilor mele ganduri,ma dominau,imi umpleau capul,nu ma lasau in pace.Nu scapam de ele,ma duceau spre nevroza.Ganduri...le mai am si acum insa structurez,le pun in ordine ,le controlez-nu ele ma controleaza pe mine.
RăspundețiȘtergereEn fin,ami,je te souhaite bonne chance!
Uitasem ...Gandul acela invingator esti chiar tu.Cea mai grea lupta e cea cu tine insuti.
RăspundețiȘtergereAm patit si eu la fel ieri!Culmea-13Octombrie!Zi cu ghinion!?Se prea poate!Oricum,gandurile,in general,credem ca sunt ale noastre dar,oare le constientizam intotdeauna?Ei bine,eu nu cred...si asta tine de fiecare in parte!
RăspundețiȘtergereDaca am avut vreun gand de existenta caruia sa nu fi stiut,pe care sa nu-l fi perceput inseamna ca acela nu a fost al meu.
RăspundețiȘtergereChiar daca m-am gandit la lucruri morbide,amuzante...aleatorii,le-am simtit prezenta ,le-am remarcat.Ca nu le-am materializat apoi asta e cu totul altceva.Dar stiu,in sinea mea stiu;orice gand ar fi fost a fost al meu pentru ca "l-am simtit".
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereEi bine, eu am un gând care mă domină, torturează până la durere fizică; lovește cu cea mai mare ușurință, încât uneori mă chiar mir: cum poate avea așa o forță!?! „Cel mai crunt coșmar al meu” - își făcea simțită nemiloasa prezență, numai în timpul somnului. Când am încercat să îl înțeleg, mi-am dat seama că, nu ar fi trebuit să atentez la „intimitatea” lui - a devenit și mai îndrăzneț: apărea la orice oră, din orice zi.
RăspundețiȘtergereDacă mă vei întreba: ce e? nu aș ști ce să-ți răspund. E un amalgam de ceva-uri ( nu le pot enumera, pentru că nu apar destul de clare încât să le pot separa unele de altele ) murdar, urât, capabil de niște sunete care dor... se instalează pe retină și, vederea acelei imagini, îmi provoacă sentimente multiple, toate groaznice. De ce? Nu am nici cea mai vagă idee.
Singurul fel în care mă pot detașa e uitarea...