Ş-am plecat capul în faţa Sofiei...

Contrar principiilor mele şi în acord cu personalitatea-mi care, tind să cred că evoluează pe zi ce trece tot mai mult - adică, arderea etapelor vieţii fireşti şi normale sunt adunate-ntr-un punct, a cărui esenţă mi se pare câteodată greu de controlat, chiar imposibil. Acea esenţă care impune prin complexitatea ei, prin dihotonomia bine-rău, prin faptul că deţine tot ceea ce există şi ce nu există. Într-o altă ordine de idei, acea esenţă care a renăscut din propria cenuşă, care s-a ridicat din ruinele Universului, care şi-a renegat originea,elementul primordial, esenţa sublimă a infinitului- existenţa!
Sacre şi mistice în acelaşi timp, lucrurile care se manifestă provin din timpurile primordiale, şi prin ele se simbolizează atât de bine existenţa! Toate obiectele, toate creaturile, inclusiv fiecare din noi, toate formele spirituale fac parte din mobilul primordial, din prima manifestare a Universului!
,, Existenţa'' este cuvântul etern - manifestarea supremă a Universului.
Existenţa este melodia întregii creaţii, fiind prin esenţa-i divinitatea supremă; şi nu are alt sens decât absolutul suprem.
Trecutul, prezentul şi viitorul sunt perfect legate într-o armonie desăvârşită, prinse în timp - în nesfârşitul timp al existenţei, pe care omul, fiinţa spirituală concepută şi născută din sunetul existenţei, nu-l va deţine niciodată! El este una cu creaţia şi oricât ar încerca nu se va putea ridica asupra sferelor Universului. El este creat spre a crea, iar modul în care se vede pe el insuşi poate lărgi sensul a ceea ce este, se poate ,,ajuta,, pe sine ca spirit brav, într-o importantă misiune - de cunoaştere - pentru a învăţa şi a creşte pe Pământ! Amintindu-ne că suntem mai presus decât celelalte fiinţe de pe Pământ, că suntem fiinţe spirituale născute din perfecţiune este o parte importantă din munca pe care o avem aici, pe Pământ! Fiecare din noi, oricum, purtăm înăuntrul nostru capacitatea de-a schimba lumea în mici direcţii, fie în rău fie în bine. Suntem una cu Universul! Amintindu-ne ce suntem de fapt, ne poate da răbdarea să perseverăm atunci când devenim copleşiţi sau frustraţi. În acest mod descoperim că ,,existenţa'' simbolizează infinitul şi supremul - întregul Univers. Suntem zămisliţi din lumină - cunoaştere - şi energie pură. Toţi oameni sunt fiinţe ale energiei, vibrând şi dansând pe aceaşi frecvenţă unică, pe aceaşi scenă, asemeni notelor divine într-o continuă şi nesfârşită simfonie, cea a Universului! Viaţa este domeniul cunoaşterii iar întelepciunea pe care o dobândim în viaţa noastră este recompensa existenţei! Trebuie să ne educăm mintea şi inima, existăm, legaţi de corpurile materiale aşa cum suntem, să evoluăm, înrolaţi de Univers pe Pământ.
În cele din urmă, când în sfârşit vom admite că înţelepciunea este o parte din viaţă, fiecare va avem propriul destin, propria responsabilitate. Admiţând şi înţelegând că suntem parte din Univers, putem sinceri şi cu voioşie să privim înţelepciunea îngropată adânc în noi; iar în timp ce traversăm prin viaţă, de la naştere şi până la moarte, experienţa, cunoaşterea şi înţelepciunea vor fi prietenii nostrii răbdători.
Idea curgerii,existenţa reflectată prin faptul că lucrurile nu sunt rigide şi fixe, curgerea energiei în acest univers nu se rezumă numai la fiinţa umană, ci se focalizează pe întreaga-i creaţie! Trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem strâns legaţi de ritmul grandios al Universului. Înţelepciunea, darul suprem, este cea care te va conduce prin orizonturile pline de jubilaţie ale Universului. Ea va fi prietenul tău în drumul spre cunoaştere!
Suntem bijuteria din inima Universului prin simplul fapt că, scopul nostru încă din timpurile primordiale a fost atingerea înţelepciunii. Invidia Universului e mare, dar el nu se răzbună, ci caută să-i ofere omului toate ascunzişurile creaţie sale.
Înţelepciunea este cheia cunoaşterii şi a adevărului, drumul omului spre lumina clară a eliberării!
Ş-am plecat capul în faţa Sofiei, umil şi totodată mândru pentru că, fără ,,prietenia'' cu care mi-a ghidat şi încă îmi va mai ghida calea de acum încolo, nu aş fi putut să-mi fi pus problema existenţei, a cunoaşterii ori a vieţii în general.